O carte pe zi: „Depravatul din Gorgani. Alte 52 de ciudăţenii” de Doina Ruşti

„Tocmai se hotărâse să plece, când o umbră, o persoană de fum, fără faţă, i-a spus în şoaptă că întâlnirea s-a anulat. Domniţa mea, a zis servitorul ceţos, stăpânul nu mai poate să vă primească. De ce? – s-a indignat Eleni, âputin vocea, iar ceaţa de servitor i-a răspuns că bărbatul faimos, Depravatul care crease atâtea femei şi-o legendă, acel bărbat pentru care Eleni se pregătise opt săptămâni şi cheltuise un galben, ei bine, patronul plăcerilor era mort”.

Să începi o carte cu un asemenea paragraf încă din primele pagini, adică să-l elimini pe cel a cărui celebritate abia ai descris-o, căutat de femei care plăteau bani grei să-l întâlnească să se bucure de favorurile lui, e semn de mare meşteşug literar! Doina Ruşti are abilitatea, rară, să adauge că femeia care venise, după luni de aşteptare (pe listă!), să-l întâlnească pe Depravat, primeşte în schimb o carte, îmbrăcată în mătase, care arată ca o casetă de aur şi care conţine 17 reguli de aur ale vieţii pe care o dusese cel care abia murise. Şi cartea continuă, superb.

În urmă cu puţin peste un an, publicam în această rubrică o semnalare amplă a precedentei cărţi a Doinei Ruşti, „Ciudăţenii amoroase din Bucureştiul fanariot”, în care afirmam că probabil cei mai mulţi dintre cititori, dacă nu marea majoritate, nici nu-şi închipuie ce lume fabuloasă, minunată, uimitoare, parfumată şi seducătoare exista în urmă cu două veacuri, chiar ceva mai multişor, în Bucureştii noştri. Nu doar vestminte încântătoare, colorate, cu nume uitate aproape azi şi care mângâie ademenitor urechea, nu doar obiceiuri surprinzătoare, legi pe care de-abia le înţelegem azi, nu doar case şi drumuri care ni se par primitive, dar erau moderne la vremea lor, în comparaţie cu ce fusese mai înainte, ci cu deosebire poveşti, istorii care te pot lăsa cu gura căscată. Adevărate subiecte de romane. Cu iubiri nenumărate şi trădări nenumărate, destine frânte ori fericite, aglomerări amestecate în târguri şi bâlciuri, drumuri prăfuite, divane care sfârşeau repede cu trimiteri la cazne şi câte şi mai câte, toate povestite cu tandreţe şi umor încântător şi, surpriză, mai peste tot cu raportare la zilele noastre. Portrete de boieri, poeţi, femei uşoare şi femei credincioase, artişti plastografi, negustori, vizitii şi sclavi – da, era epoca în care te puteai duce la târg, la anumite sărbători, să-ţi cumperi un rob. Nu cred că s-a scris ceva mai admirabil despre epoca fanariotă – nu intră în discuţie tomurile de istorie pură – decât cărţile Doinei Ruşti despre această epocă.

În acel volum erau 47 de povestiri despre amoruri şi pasiuni bizare, întâmplări adevărate, fapte istorice descoperite prin arhive, în cărţi rare asupra cărora puţini îşi mai apleacă privirile, în documente.

În noul volum, pe care îl semnalăm astăzi – la fel de minunat tipărit, cu imagini color absolut seducătoare din colecţii particulare şi muzee – sunt adunate alte 52 de povesti din acea lume halucinantă, cu o geografie insolită, întâmplări despre excese, pasiuni devastatoare şi despre consecinţele dorinţelor fără cenzură.

Volumul porneşte de la personajul sugerat în titlu, un libertin, care lasă moştenire cartea despre regulile neştiute ale desfrâului. Este vorba despre 17 reguli, fiecare conţinând câteva povestiri tematice.

Cum spune autoarea însăşi: „întâmplări despre excese şi pasiuni duse la extrem, plasate în zonele obscure ale dorinţelor omeneşti. Fiecare povestire porneşte de la faptele ştiute la cele întâmplate în teritoriile tenebroase, acolo unde începe depravarea”.

„Un fir epic împletit cu mâna sigură a unui povestitor care ştie cum să te ademenească, o atmosferă atât de puternică, încât te urmăreşte multă vreme după ce ai închis cartea. La limita dintre magic şi fantastic – în decorul unui Bucureşti pitoresc”. (Bianca Burţa-Cernat)

Doina Ruşti – Depravatul din Gorgani. Alte 52 de ciudăţenii. Editura Litera. 192 pag.