COMENTARIU Lelia Munteanu: Totul e scris

Atacul cu rachete împotriva Israelului – cea mai mare putere militară din regiune – e patetic şi ar fi ridicol, dacă n-ar exista atâtea victime, mult mai multe chiar în propria lor tabără.

Când au început să arunce rachete cu snopul şi să azvârle comunicate de ameninţare, ar fi trebuit să înţeleagă că vor “rezolva” cu asta două lucruri, ceea ce s-a şi întâmplat. În primul rând, îi vor da timp premierului Netanyahu să se ridice politic, tocmai în momentul când aşa-numitul Bloc al Schimbării din Knesset era pe punctul de a-l răsturna de la putere şi de a-l muta pentru totdeauna din reşedinţa oficială de la Balfour (Ierusalim) în cel mai bun caz în locuinţa familiei din Cesareea, dacă nu direct în puşcărie. În al doilea rând, vor da apă la moara propagandei israeliene care arată lumii că luptă exclusiv împotriva terorismului, în timp ce marile puteri, în frunte cu Statele Unite, se prefac cu talent că i-ar crede.

De data aceasta însă, “politica descurajării” a Israelului s-ar putea să îngroape Gaza în moloz. Ceea ce nu înseamnă că mişcarea de rezistenţă nu se va scutura de praf şi nu se va ridica din nou atunci când sponsorii îi va umple din nou arsenalele.

Singurul lucru cu care Hamas s-ar putea alege din acest conflict dinainte pierdut s-ar putea să fie influenţa totală în Cisiordania. Palestinienii de acolo s-au cam săturat de Autoritatea lui Mahmud Abbas, care amână alegerile de 15 ani. Cât a fost fizic în putere, moderaţia venerabilului  Abbas era o şansă de compromis cu israelienii. Poate ultima. Astăzi, palestinienii din Cisiordania nu sunt decât o pradă în faţa fraţilor din Gaza.

Pentru palestinieni totul e scris. Sub strivitorul cuvânt – maktub – care le pecetluieşte destinul, consolarea lor e condiţia de martiri, pe care le-o administrează nişte lideri lipsiţi de scrupule.

Sura 57 (Fierul) învaţă că viaţa omului e ca o ploaie scurtă de vară.